TRADUCTORES VITORIA GASTEIZ

MUESTRA DE TRADUCCIÓN LITERARIA

TEXTO ORIGINAL EN ESPAÑOL 

En una pequeña ciudad costera, donde el sonido de las olas se mezcla con el susurro del viento, vive un hombre que dejó atrás su hogar en busca de una vida mejor. Juan, oriundo de un pueblo en las montañas, llegó a este lugar desconocido con una maleta llena de sueños y un corazón cargado de esperanzas.

Cada mañana, Juan camina por la playa, observando cómo el sol se levanta majestuoso sobre el horizonte. El brillo dorado del amanecer le recuerda los campos de trigo de su tierra natal, donde solía trabajar junto a su familia. Sin embargo, aquí, en esta tierra extraña, Juan enfrenta la realidad de la soledad. Las caras que encuentra en su camino son ajenas, y el idioma que escucha es una melodía incomprensible que lo aísla aún más.

A pesar de las dificultades, Juan se esfuerza por integrarse. Asiste a clases de idioma, tratando de dominar las palabras que le permitan comunicarse con los demás. En la fábrica donde trabaja, sus compañeros lo observan con curiosidad, algunos con indiferencia y otros con amabilidad. Juan sabe que el camino hacia la aceptación es largo y arduo, pero no se rinde.

Las noches son las más difíciles para Juan. En la quietud de su pequeño apartamento, los recuerdos de su familia y su hogar lo invaden. Se sienta junto a la ventana, contemplando las luces de la ciudad que parpadean a lo lejos. A veces, cierra los ojos y puede casi escuchar las risas de sus hermanos y el canto de su madre. Es en esos momentos cuando la nostalgia se convierte en un peso insoportable.

Sin embargo, no todo es tristeza en la vida de Juan. En sus paseos matutinos, ha encontrado un refugio en la biblioteca local. Los libros, aunque escritos en un idioma que aún le resulta extraño, le ofrecen consuelo. Las historias de valentía, amor y perseverancia resuenan con su propia experiencia, dándole fuerzas para continuar.

Un día, mientras hojea un libro de poemas, una joven se sienta a su lado. Ella le sonríe y comienza a hablarle en su lengua materna. Es la primera vez que Juan escucha su idioma en meses, y las palabras fluyen como un río que lo conecta con su hogar. La joven, llamada María, se convierte en su amiga y guía en este nuevo mundo. Con su ayuda, Juan empieza a sentirse menos solo, descubriendo que, aunque lejos de su tierra, aún puede encontrar lazos de amistad y comprensión.

La historia de Juan es un testimonio de la resiliencia humana. A través de la soledad y la adversidad, encuentra la manera de adaptarse y crecer, demostrando que, incluso en los momentos más oscuros, siempre hay esperanza.

TEXTO TRADUCIDO EN RUMANO

Într-un mic oraș de coastă, unde sunetul valurilor se amestecă cu șoapta vântului, trăiește un bărbat care și-a lăsat în urmă căminul în căutarea unei vieți mai bune. Juan, originar dintr-un sat de munte, a ajuns în acest loc necunoscut cu o valiză plină de vise și o inimă încărcată de speranțe.

În fiecare dimineață, Juan se plimbă pe plajă, observând cum soarele se ridică măreț deasupra orizontului. Strălucirea aurie a răsăritului îi amintește de câmpiile de grâu din satul natal, unde obișnuia să lucreze alături de familia sa. Cu toate acestea, aici, în acest pământ străin, Juan se confruntă cu realitatea singurătății. Fețele pe care le întâlnește în drumul său sunt străine, iar limba pe care o aude este o melodie de neînțeles care îl izolează și mai mult.

În ciuda dificultăților, Juan se străduiește să se integreze. Participă la cursuri de limbă, încercând să stăpânească cuvintele care i-ar permite să comunice cu ceilalți. În fabrica unde lucrează, colegii săi îl privesc cu curiozitate, unii cu indiferență, iar alții cu amabilitate. Juan știe că drumul către acceptare este lung și anevoios, dar nu se dă bătut.

Nopțile sunt cele mai dificile pentru Juan. În liniștea micuțului său apartament, amintirile despre familia și căminul său îl copleșesc. Stă lângă fereastră, contemplând luminile orașului care pâlpâie în depărtare. Uneori, închide ochii și poate aproape să audă râsetele fraților săi și cântecul mamei sale. În acele momente, nostalgia devine o povară insuportabilă.

Cu toate acestea, nu totul este tristețe în viața lui Juan. În plimbările sale matinale, a găsit un refugiu în biblioteca locală. Cărțile, deși scrise într-o limbă care încă îi este străină, îi oferă consolare. Poveștile despre curaj, dragoste și perseverență rezonează cu propria sa experiență, dându-i forță să continue.

Într-o zi, în timp ce răsfoiește o carte de poezii, o tânără se așează lângă el. Ea îi zâmbește și începe să-i vorbească în limba sa maternă. Este pentru prima dată când Juan aude limba sa în luni de zile, iar cuvintele curg ca un râu care îl leagă de căminul său. Tânăra, numită María, devine prietena și ghidul său în această lume nouă. Cu ajutorul ei, Juan începe să se simtă mai puțin singur, descoperind că, deși departe de pământul său, încă poate găsi legături de prietenie și înțelegere.

Povestea lui Juan este un testament al rezilienței umane. Prin singurătate și adversitate, găsește o cale de a se adapta și de a crește, demonstrând că, chiar și în cele mai întunecate momente, există întotdeauna speranță.